simbol dex - definiţie, sinonime, conjugare
SIMBÓL, simboluri, s.n. 1. Semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convenţional sau în virtutea unei corespondenţe analogice) un obiect, o fiinţă, o noţiune, o idee, o însuşire, un sentiment etc. ♦ (În literatură şi artă) Procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească şi care înlocuieşte o serie de reprezentări. 2. Spec. Semn convenţional sau grup de semne convenţionale folosit în ştiinţă şi tehnică şi care reprezintă sume, cantităţi, operaţii, fenomene, formule etc. ♢ Simbol matematic = semn care reprezintă noţiuni, obiecte sau operaţii matematice. Simbol chimic = mod convenţional de notare a atomilor elementelor chimice folosit în scrierea formulelor şi a ecuaţiilor chimice. 3. (Bis.; în sintagma) Simbolul credinţei = rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creştine; crezul. [Acc. şi: símbol. – Pl. şi: (rar) simboale] – Din lat. symbolum, fr. simbole, germ. Symbol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SIMBÓL ~uri n. 1) Semn care reprezintă sau evocă o noţiune. 2) Semn convenţional folosit în ştiinţă şi tehnică. 3) Procedeu expresiv în artă şi literatură prin care se substituie numele unui lucru prin numele unui semn. 4) Imagine sau obiect cu valoare evocatoare magică sau mistică. 5) rel. Ansamblu de formule care constituie dogmele fundamentale ale creştinismului. /<lat. simbolum, fr. symbole, germ. Symbol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

simból (-luri), s.n. – Semn. – Var. înv. simvol. Mr. simvulie. Fr. symbole, var. din gr. σύμβολον (sec. XVIII, Gáldi 252). Der. (din fr.) simbolic, adj.; simbolist, s.m.; simbolism, s.n.; simboliza, vb. – Cf. sîmbure.
(Dicţionarul etimologic român)

SIMBÓL s.n. Semn care reprezintă, în mod convenţional sau prin analogie, un obiect, o noţiune, o idee etc. ♦ Orice semn convenţional care abreviază ceva; literă sau grup de litere care reprezintă numele unui element chimic; literă sau grup de litere care reprezintă o unitate de măsură etc. ♦ Simbolul credinţei = crez. ♦ Figură de stil prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. [Cf. lat. symbolum, gr. symbolon – semn, marcă, fr. symbole, it. simbolo].
(Dicţionar de neologisme)

SIMBÓL s. n. 1. semn, obiect, imagine care reprezintă, în mod convenţional sau prin analogie, o fiinţă, o idee, un sentiment. 2. semn convenţional, în ştiinţă şi tehnică, pentru notarea anumitor noţiuni, operaţii, relaţii matematice etc. ♢ denumire abreviată a elementelor chimice. o ~ ul credinţei = crez. 3. procedeu stilistic prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. (< fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)
(Marele dicţionar de neologisme)

simból s. n., pl. simbóluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SIMBÓL s. 1. însemn, semn. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 2. emblemă, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ul unei mărci de fabrică.) 3. figură, imagine. (Un ~ reprezentând ...) 4. reprezentare, (înv.) chip. (Albul e ~ul nevinovăţiei.) 5. (BIS.) simbolul credinţei = crezul (art.), (livr.) credo, (înv.) credinţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sim simb simbo

Cuvinte se termină cu literele: ol bol mbol imbol