simfonie
[Sinonime]
SIMFONÍE, simfonii, s.f. 1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziţie muzicală instrumentală (cu solişti, cor); (sens curent) compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părţi. ♦ Simfonie concertantă = compoziţie muzicală rezultată din îmbinarea simfoniei şi a concertului instrumental. 2. Fig. Ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; spec. îmbinare armonioasă de culori. – Din lat. symphonia, fr. symphonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SIMFONÍ//E ~i f. 1) Compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, constând din trei sau patru acte. 2) fig. Ansamblu armonios de elemente care concurează la producerea unui anumit efect. ~ de culori. [G.-D. simfoniei] /<lat. symphonia, fr. symphonie, it. sinfonia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
simfoníe (-íi), s.f. – 1. Compoziţie muzicală amplă. 2. (Înv.) Acord. – Mr. sinfunie. Fr. symphonie şi mai înainte din ngr. συμφονία (Gáldi 251). – Der. simfonic, adj., din fr. symphonique.
(Dicţionarul etimologic român)
SIMFONÍE s.f. 1. Compoziţie muzicală pentru orchestră, care cuprinde de obicei patru părţi. 2. (Fig.) Îmbinare armonioasă de culori. [Gen. -iei. / < fr. symphonie, it. sinfonia, cf. lat., gr. symphonia].
(Dicţionar de neologisme)
SIMFONÍE s. f. 1. compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de regulă patru părţi. 2. (fig.) ansamblu de elemente armonizate; îmbinare armonioasă de culori. (< fr. symphonie, lat., gr. symphonia)
(Marele dicţionar de neologisme)
simfoníe s. f., art. simfonía, g.-d. art. simfoníei; pl. simfoníi, art. simfoníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SIMFONÍE s. v. acord, aranjament, armonie, combinaţie, concordanţă, contract, convenţie, echilibru, înţelegere, învo-ială, învoire, legământ, pact, potrivire, proporţie, proporţionalitate, sime-trie, tranzacţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SIMFONÍ//E ~i f. 1) Compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, constând din trei sau patru acte. 2) fig. Ansamblu armonios de elemente care concurează la producerea unui anumit efect. ~ de culori. [G.-D. simfoniei] /<lat. symphonia, fr. symphonie, it. sinfonia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
SIMFONÍE s.f. 1. Compoziţie muzicală pentru orchestră, care cuprinde de obicei patru părţi. 2. (Fig.) Îmbinare armonioasă de culori. [Gen. -iei. / < fr. symphonie, it. sinfonia, cf. lat., gr. symphonia].
(Dicţionar de neologisme)
SIMFONÍE s. f. 1. compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de regulă patru părţi. 2. (fig.) ansamblu de elemente armonizate; îmbinare armonioasă de culori. (< fr. symphonie, lat., gr. symphonia)
(Marele dicţionar de neologisme)
simfoníe s. f., art. simfonía, g.-d. art. simfoníei; pl. simfoníi, art. simfoníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SIMFONÍE s. v. acord, aranjament, armonie, combinaţie, concordanţă, contract, convenţie, echilibru, înţelegere, învo-ială, învoire, legământ, pact, potrivire, proporţie, proporţionalitate, sime-trie, tranzacţie.
(Dicţionar de sinonime)