simoniac
SIMONIÁC, simoniaci, s.m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SIMONIÁC, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus].
(Dicţionar de neologisme)
SIMONIÁC, -Ă adj., s. m. f. vinovat de simonie. (< fr. simoniaque, lat. simoniacus)
(Marele dicţionar de neologisme)
simoniác adj. m., s. m. (sil. -ni-ac), pl. simoniáci; f. sg. simoniácă, pl. simoniáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SIMONIÁC, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
simoniác adj. m., s. m. (sil. -ni-ac), pl. simoniáci; f. sg. simoniácă, pl. simoniáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)