sin dex - definiţie, sinonime, conjugare
SIN1 s.m. invar. (Înv. şi reg.; particulă care precedă prenumele tatălui şi intră în componenţa numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SIN2 s.m. şi n. v. sân.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sin s.m. Fiul lui. – Var. sîn. Sl. synŭ (Cihac, II, 344), cf. bg., sb. sin. Termen de cancelarie, înv. (sec. XVII-XIX), fără uz oral.
(Dicţionarul etimologic român)

SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn].
(Dicţionar de neologisme)

SIN1-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn)
(Marele dicţionar de neologisme)

SIN2(O)- elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr. sin/o/-, cf. lat. Sina, China)
(Marele dicţionar de neologisme)

sin (fiu) s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SIN s. v. cută, golf, încreţitură, pliu, şopron.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si

Cuvinte se termină cu literele: in