sincopat dex - definiţie, sinonime, conjugare
SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. s y n c o p e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SINCOPÁT, -Ă, sincopaţi, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jaz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. s y n c o p é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SINCOP//Á ~éz tranz. A supune unei sincope. /<fr. syncoper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SINCOPÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) muz. Care ţine de sincopă; propriu sincopei. 2) lingv. (despre vocale, silabe) Care a dispărut prin sincopă. /v. a sincopa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper].
(Dicţionar de neologisme)

SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (Despre muzică) Care foloseşte sincopa (2). 2. (Despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). [< sincopa].
(Dicţionar de neologisme)

SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper)
(Marele dicţionar de neologisme)

SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (despre muzică) care foloseşte sincopa (2). 2. (despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). (< după fr. syncopé)
(Marele dicţionar de neologisme)

sincopá vb., ind. prez. 1 sg. sincopéz, 3 sg. şi pl. sincopeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sincopát adj. m., pl. sincopáţi; f. sg. sincopátă, pl. sincopáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SINCOPÁT adj. 1. ritmic. (Muzică ~.) 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sin sinc sinco sincop

Cuvinte se termină cu literele: at pat opat copat ncopat