sincronizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SINCRONIZÁ, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acţiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. să se petreacă în acelaşi timp. ♦ A efectua operaţiile necesare pentru ca o maşină sincronă să fie adusă în stare de a funcţiona în paralel cu o reţea electrică de curent alternativ. ♦ A realiza într-un film concordanţa dintre imagine şi sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare. – Din fr. synchroniser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SINCRONIZÁRE, sincronizări, s.f. Acţiunea de a sincroniza şi rezultatul ei. – V. sincroniza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SINCRONIZ//Á ~éz tranz. (fenomene, procese, mecanisme etc.) A face să fie sincronic; a face să se producă sau să funcţioneze în acelaşi timp. /<fr. synchroniser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SINCRONIZÁ vb. I. tr. A face sincrone (două sau mai multe mişcări, fenomene etc.), a face să fie executat în acelaşi timp. ♦ A realiza sincronismul fenomenelor periodice. ♦ A face să se potrivească într-un film partea sonoră cu imaginea. [Cf. fr. synchroniser].
(Dicţionar de neologisme)

SINCRONIZÁRE s.f. Acţiunea de a sincroniza şi rezultatul ei; (cinem.) potrivire a jocului actorilor de pe peliculă cu vorbirea lor. [< sincroniza].
(Dicţionar de neologisme)

SINCRONIZÁ vb. tr. a face sincrone. ♢ a realiza într-un film concordanţa dintre imagine şi sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu cea de sunet corespunzătoare. (< fr. synchroniser)
(Marele dicţionar de neologisme)

sincronizá vb., ind. prez. 1 sg. sincronizéz, 3 sg. şi pl. sincronizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sincronizáre s. f., g.-d. art. sincronizării; pl. sincronizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: si sin sinc sincr sincro

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare nizare