sinecdocă dex - definiţie, sinonime, conjugare

sinecdocă

SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s.f. Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părţii (şi invers), a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuşi etc. [Acc. şi: sinecdócă] – Din lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SINECDÓ//CĂ ~ce f. Figură de stil care constă în extinderea sau restrângerea sensului unui cuvânt, substituindu-se denumirea întregului cu denumirea unei părţi a acestuia şi invers. /<lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SINECDÓCĂ s.f. Figură de stil care constă în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt folosindu-se partea pentru întreg, întregul pentru parte, genul pentru specie, specia pentru gen, singularul pentru plural etc. [Cf. fr. synecdoque, lat., gr. synecdoche].
(Dicţionar de neologisme)

SINÉCDOCĂ s. f. figură de stil constând în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt, folosindu-se partea pentru întreg, genul pentru specie, singularul pentru plural şi invers, materia din care e făcut un lucru pentru lucrul însuşi. (< fr. synecdoque, gr. synekdokhe)
(Marele dicţionar de neologisme)

sinecdócă s. f., g.-d. art. sinecdócei; pl. sinecdóce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: si sin sine sinec sinecd

Cuvinte se termină cu literele: ca oca doca cdoca ecdoca