sinecurist
SINECURÍST, -Ă, sinecurişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care deţine o sinecură. – Sinecură + suf. -ist.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SINECURÍ//ST ~stă ( ~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care deţine o sinecură. /<fr. sinécuriste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SINECURÍST, -Ă s.m. şi f. Beneficiar al unei sinecuri. [< fr. sinécuriste].
(Dicţionar de neologisme)
SINECURÍST, -Ă s. m. f. beneficiar al unei sinecuri. (< fr. sinécuriste)
(Marele dicţionar de neologisme)
sinecuríst s. m., pl. sinecuríşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SINECURÍ//ST ~stă ( ~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care deţine o sinecură. /<fr. sinécuriste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SINECURÍST, -Ă s. m. f. beneficiar al unei sinecuri. (< fr. sinécuriste)
(Marele dicţionar de neologisme)
sinecuríst s. m., pl. sinecuríşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)