sinele dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞÍNĂ, şine, s.f. 1. Fiecare dintre barele de oţel laminate după un anumit profil şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roţi (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalaţie tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oţel care se montează pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uşi, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistenţa la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÍN//Ă ~e f. 1 ) Fiecare din cele două bare de oţel fixate pe traverse şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu şanţ. 2) Tijă pentru ghidarea unor piese mobile într-un sistem tehnic. 3) Cerc de oţel îmbrăcat pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de căruţă. 4) Bandă metalică cu care se încinge pe la margini un obiect (ladă, uşă etc.) pentru a-i mări rezistenţa. [G.-D. şinei] /<germ. Schiene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şínă (-ne), s.f. – Linie, cale de fier, cerc, obadă. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. şinar, s.m. (cui de fier cu care se fixează şinele); şinui, vb. (a pune cercuri, şine); şineu, s.n. (Trans. de N, băţ cu care se strînge o sfoară sau un lanţ sau un fier-balot).
(Dicţionarul etimologic român)

sínele s. n. art.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

şínă s. f., g.-d. art. şínei; pl. şíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞÍNĂ s. 1. (reg.) raf, şing, şteangără. (~ la unele căi de rulare.) 2. cerc, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) raf. (~ la roata unei căruţe.) 3. (reg.) şparing. (Sanie cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞÍNĂ s. v. bară, cale ferată, drum-de-fier, lingou, linie ferată.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sin sine sinel

Cuvinte se termină cu literele: le ele nele inele