sineluire

SINELUÍ, sineluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăţa cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. – Din magh. szinelni
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sineluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sineluiésc, imperf. 3 sg. sineluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sineluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: si sin sine sinel sinelu

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire eluire