singura dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este însoţit de nimeni, fără nici un tovarăş, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forţele sale, fără ajutorul, intervenţia, îndemnul, voia cuiva; din proprie iniţiativă. ♦ De la sine. 3. (Precedând substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oraş. ♦ (În construcţii negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvânt. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai plăcut. 4. (Determină subiectul sau obiectul; uneori ţine locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) însumi (însuţi, însuşi etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) în persoană. Am eu singur grijă. – Lat. singulus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÍNGUR1 adv. De la sine. Poarta se deschide ~ă. /<lat. singulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÍNGUR2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care nu este însoţit de nimeni; alături de care nu este altă persoană. 2) Care este unic; într-un singur exemplar. 3) (determinând un subiect exprimat prin pronume) Care nu presupune pe nimeni altcineva. Noi ~i. /<lat. singulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

síngur (-ră), adj. – 1. Solitar, neînsoţit. – 2. Unic. – 3. Acelaşi. – 4. (Adv.) Numai, doar. Var. înv. singur. Mr., megl. singur. Lat. sĭngŭlus (Puşcariu 1596; REW 7945), cf. vegl. sanglo, calabr. siengro, campid. singra, v. fr. sangle, prov., cat. sengles, sp., port. sendos, gal. senllo. – Der. singurătate, s.f. (izolare); singuratic (var. singuratec), adj. (solitar, izolat, retras, separat); (în)singura, vb. (a se izola); singurit, adj. (rar, solitar). Poate din rom. provine ngr. σέγγρα „celibatară” (Meyer, Neugr. St., II, 78).
(Dicţionarul etimologic român)

síngur-singurél loc. adj. m., pl. sínguri-singuréi; f. sg. síngură-singurícă, pl. síngure-singuréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

síngur adj. m., pl. sínguri; f. sg. síngură, pl. síngure
(Dicţionar ortografic al limbii române)

singurá, singuréz, vb. I refl. (înv.) a se însingura.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SÍNGUR adj., pron., adv. 1. adj. v. neînsoţit. 2. adj. unic, (înv.) singuratic. (~ la părinţi; a mai rămas un ~ exemplar.) 3. pron. însumi. (Eu ~ am observat aceasta.) 4. adv. v. doar. 5. adj. v. retras. 6. adj. v. stingher. 7. adj. pustiu, stingher. (A rămas ~ pe lume.) 8. adj. v. solitar. 9. adj. v. răzleţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sin sing singu singur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura gura ngura ingura