sinter
SÍNTER s.n. Concreţiune. [< germ. Sinter].
(Dicţionar de neologisme)
SÍNTER s. n. concreţiune. (< germ. Sinter)
(Marele dicţionar de neologisme)
sínter s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sintér s.n. (reg.) varietate de grâu de primăvară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de neologisme)
SÍNTER s. n. concreţiune. (< germ. Sinter)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sintér s.n. (reg.) varietate de grâu de primăvară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)