sinucidere

SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-şi lua singur viaţa, a se omorî; a-şi face seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SINUCÍDERE, sinucideri, s.f. Acţiunea de a se sinucide şi rezultatul ei; suprimarea propriei vieţi. – V. sinucide.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE SINUCÍDE mă sinucíd intranz. A se ucide pe sine însuşi (în urma unui şoc de natură patologică); a-şi curma viaţa; a-şi face seamă. [Sil. sin-u-] /sine + a ucide
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SINUCÍDE vb. III. refl. A-şi ridica singur viaţa, a se omorî. [P.i. sinucíd. / < sine + ucide, după fr. suicider].
(Dicţionar de neologisme)

SINUCÍDERE s.f. Acţiunea de a se sinucide şi rezultatul ei; suprimare a propriei vieţi; suicid. [< sinucide].
(Dicţionar de neologisme)

SINUCÍDE vb. refl. a-şi lua singur viaţa, a se omorî. (după fr. suicider)
(Marele dicţionar de neologisme)

sinucíde vb. (sil. mf. sin-) ucide
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sinucídere s. f. (sil. mf. sin-) ucidere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SINUCÍDE vb. a se omorî, (rar) a se ucide, (Transilv. şi Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)
(Dicţionar de sinonime)

SINUCÍDERE s. omorâre, (livr.) suicid, (înv.) sinucid.
(Dicţionar de sinonime)