sirepi dex - definiţie, sinonime, conjugare
SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, adj. 1. (Despre cai) Iute, năvalnic, greu de stăpânit; sălbatic. 2. (Reg.; în sintagma) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. [Var. : (reg.) sirép, sireápă, adj.] – Din sl. sverĕpŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SIRÉP, SIREÁPĂ adj. v. sireap.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sireáp (-eápă), adj. – 1. Crud, rău. – 2. Sălbatic, neîmblînzit, fioros. Sl. sverĕpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 345; Conev 100; Iordan, Dift., 81). – Der. sirepie, s.f. (ferocitate, sălbăticie); sirepi, vb. refl. (înv., a se sălbătici, a se înrăi).
(Dicţionarul etimologic român)

sireáp adj. m., pl. sirépi; f. sg. sireápă, pl. sirépe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sirepí, sirepésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a deveni sireap, a se sălbătici. 2. (fig.; în forma: siripi) a se răzvrăti; a se aţâţa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SIREÁP adj. aprig, focos, nestăpânit, sălbatic, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SIREÁP adj. v. nedomesticit, primitiv.
(Dicţionar de sinonime)

SIREÁP adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzt, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
(Dicţionar de sinonime)

SIREPÍ vb. v. sălbătici.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sir sire sirep

Cuvinte se termină cu literele: pi epi repi irepi