slăbi dex - definiţie, sinonime, conjugare
SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni şi animale sau despre părţi ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscăţiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conţine sau are puţină grăsime; sărac în grăsimi. 2. (Despre fiinţe) Lipsit de putere fizică, de rezistenţă; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăţi intelectuale etc.) Care nu funcţionează normal, care nu-şi îndeplineşte bine funcţia. Memorie slabă. Vedere slabă. ♦ Fig. Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ♢ Expr. Slab de fire (sau, rar, de caracter, de inimă, de duh) = fără voinţă, uşor influenţabil. Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde uşor cu firea; fricos. 3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puţin rezistent. ♢ Expr. Slabă nădejde! = puţin probabil, puţine şanse de reuşită. ♦ (Despre soluţii, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat. Acid slab. 4. Fig. (Despre creaţii artistice, ştiinţifice) Lipsit de valoare, de calităţi; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin prep. „la” indicând domeniul) Care este puţin pregătit, puţin înzestrat pentru... 5. (Rar; despre pământ) Neroditor. – Din sl. slabŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLĂBÍ, slăbesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre fiinţe) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. Intranz. (Despre fiinţe) A pierde din forţă, din putere, din rezistenţă. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăţi etc.) A nu mai funcţiona normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, acţiuni) a-şi încetini ritmul, a se domoli. 3. Tranz. A face să fie mai puţin strâns, mai puţin încordat, a da drumul din strânsoare; a lăsa liber, a slobozi. ♢ Expr. A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, a ţine din scurt. – Din slab. Cf. bg. s l a b j a, scr. s l a b i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLAB1 adv. 1) Fără putere; fără intensitate. A cânta ~. A vedea ~. 2) Cu încetineală; încet. A citi ~. /<sl. slabu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SLAB2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu gras) Care nu are sau are puţină grăsime; care nu este gras. Cal ~. Carne ~ă. ♢ ~ de-l suflă (sau bate) vântul (sau ~ de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit. 2) (în opoziţie cu puternic) Care are o constituţie lipsită de vigoare; gingaş; firav; plăpând; delicat. Copil ~. 3) (în opoziţie cu tare) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care nu este înzestrat cu destulă forţă morală; lipsit de fermitate. Voinţă ~ă. ♢ Punct ~ parte vulnerabilă, uşor atacabilă; loc sensibil. ~ de fire (sau de caracter) care este lipsit de voinţă. ~ă nădejde puţin probabil. 4) (în opoziţie cu tare) (despre obiecte) Care nu rezistă la acţiunea forţelor exterioare; lipsit de trăinicie; şubred. 5) (în opoziţie cu bun) Care este lipsit de calităţi bune; rău. Lucrare ~ă. Memorie ~ă. 6) (despre acţiuni, fenomene etc.) Care are intensitate redusă; mic. Vânt ~. Lumină ~ă. 7) (despre organe) Care manifestă insuficienţă funcţională. Inimă ~ă. ♢ ~ de minte care are facultăţi intelectuale limitate; mărginit; redus. 8) (despre mirosuri, substanţe, băuturi etc.) Care are o concentraţie mai mică decât cea obişnuită. Mireasmă ~ă. Ceai ~. /<sl. slabu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SLĂB//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre fiinţe) A deveni slab (pierzând din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultăţi mintale etc.) A începe să nu mai funcţioneze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, acţiuni etc.) A deveni mai puţin intens; a scădea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lăsa să fie liber; a elibera. ♢ A nu ~ pe cineva a urmări cu insistenţă pe cineva (incomodând). ~eşte-mă! dă-mi pace! /Din. slab
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

slab (-bă), adj. – 1. Uscat, macru, fără grăsime. – 2. Debil, firav, plăpînd. – 3. Indulgent, blînd, fricos. – 4. Insuficient, defectuos, deficitar. – 5. Fragil, friabil. – Mr., megl. slab. Sl. slabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346), cf. bg., sb., cr., slov. slab, ceh. slaby. Uz general (ALR, I ,62). – Der. slăban, adj. (slab, uscăţiv, paralitic), din sl. slabŭ şi noga „picior” (bg. slabonog, Conev 90); slăbănogi, vb. (a paraliza; a-şi pierde vlaga, a se debilita); slăbătură, s.f. (momîie, sperietoare; persoană sau animal fără putere, slab); slăbănogie (var. slăbănogeală), s.f. (lipsă de putere); slăbi, vb. (a deveni slab; a pierde puterile; a debilita; a micşora, a reduce; a relaxa; a lăsa, a lăsa în pace; a se debilita; a se micşora; a se relaxa), mr. slăghire, din sl. slabiti; slăbiciune (var. Mold. slăbăciune), s.f. (debilitate, slăbire; defect, punct slab); slăbie, s.f. (înv. şi Trans., debilitate, decadenţă); slabină, s.f. (Banat, coapsă, şold), din sb. slabina (Candrea); slăbuţ (var. slăbulean, slăbuşor, Maram. slăbotean), adj. (cam slab); slăbitor, adj. (care slăbeşte).
(Dicţionarul etimologic român)

slab adj. m., pl. slabi; f. sg. slábă, pl. slábe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slăbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slăbésc, imperf. 3 sg. slăbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slăbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SLAB adj. 1. scheletic, sfrijit, (pop. şi fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!) 2. slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mârcav, mârced, (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă ~.) 3. v. debil. 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mârşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogârjit, (Mold. şi Transilv.) pogârjit. (Vită ~.) 5. v. macru. 6. v. nerezistent. 7. v. diluat. 8. sărac, (fig.) chior, orb. (O lumină ~) 9. mic, redus, (fig.) anemic. (Un ~ izvor de lumină.) 10. v. difuz. 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.), searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 12. v. redus. 13. v. înăbuşit. 14. v. încet. 15. v. scăzut. 16. mic, uşor. (O ~ furtună de praf.) 17. v. sterp. 18. v. nepregătit. 19. nemulţumitor, nesatisfăcător. (Rezultate ~ la învăţătură.) 20. v. netalentat. 21. v. nereuşit. 22. v. vulnerabil. 23. mic, puţin, redus. (~ nădejde să ...) 24. insuficient, mic, puţin, redus. (Are posibilităţi ~ de realizare.)
(Dicţionar de sinonime)

SLAB adj. v. chircit, degenerat, influenţabil, închircit, mic, neadânc, nedezvoltat, neplăcut, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prost, rău, sfrijit.
(Dicţionar de sinonime)

SLĂBÍ vb. 1. (reg.) a se ogărî, a se ogârji, a se pieuci, a zălezi, (înv.) a mârşăvi, a ostâmpi, (fam.) a se jigări, a se sfriji. (X a ~ foarte mult.) 2. a se trage. (A ~ la faţă.) 3. v. debilita. 4. v. lărgi. 5. v. destinde. 6. v. coborî. 7. v. atenua. 8. a se atenua, a ceda. (Boala ~.) 9. v. scuti.
(Dicţionar de sinonime)

SLĂBÍ vb. v. lipsi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Slab ≠ gras, puternic, robust, tare, vânjos, vânos, viguros, violent, voinic, strâns, vârtos, trainic, viu
(Dicţionar de antonime)

A (se) slăbi ≠ a (se) încorda
(Dicţionar de antonime)

A slăbi ≠ a (se) îngrăşa, a (se) întări, a (se) intensifica, a fortifica
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sl sla slab

Cuvinte se termină cu literele: bi abi labi