slăvi dex - definiţie, sinonime, conjugare
SLAV, -Ă, slavi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon (1); (la m. pl.) popor care locuieşte în aceste state. 2. Adj. Care aparţine slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ♢ Limba slavă (şi substativat, f.) = a) limba slavonă; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărţile greceşti de cult din sec. IX-XI). – Din fr. slave.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLÁVĂ, slăvi, s.f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ♢ Expr. Slavă Domnului sau slavă ţie, Doamne! = exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru reuşita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ♢ Expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (Bis.) Măreţie, grandoare a divinităţii. 4. (Înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziţie) Graţie..., datorită..., mulţumită... – Din sl. slava.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLĂVÍ, slăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A glorifica pentru merite deosebite; a preamări, a lăuda. 2. A iubi peste măsură, a venera, a adora. – Din sl. slaviti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLAV1 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din marele grup de popoare înrudite din Europa, divizat în trei ramuri: de est (ruşii, ucrainenii, bieloruşii), de vest (polonezii, cehii, slovacii etc.) şi de sud (bulgarii, sârbii, croaţii, slovenii etc.). /<fr. Slave
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SLAV2 ~ă (~i, ~e) Care aparţine slavilor. Limbi ~e. Cultură ~ă. /<fr. slave
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SLÁV//Ă1 ~e f. mai ales art. : ~a veche limba literară scrisă a slavilor (sec. IX-XI), formată pe baza traducerilor din cărţile greceşti de cult. /<fr. slave
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SLÁV//Ă2 slăvi f. 1) Faimă de care se bucură cineva, datorită meritelor sale; strălucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; renume; popularitate; faimă; reputaţie. ♢ ~a cerului bolta cerească. A ridica pe cineva în ~ (sau în slăvile cerului) a lăuda pe cineva peste măsură. [G.-D. slăvii] /<sl. slava
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SLĂV//Í ~ésc tranz. A ridica în slavă; a exalta; a elogia; a cânta; a glorifica. ~ Patria. /<sl. slaviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SLĂV//Í mă ~ésc intranz. A-şi face o reputaţie (de obicei proastă). /<sl. slaviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

slávă (-ắvi), s.f. – 1. Glorie, onoare, exaltare, preţ. – 2. Fericire. – 3. Văzduh, cer. Sl. slava (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347). – Der. slăvi, vb. (a glorifica, a exalta, a înălţa), din sl. slaviti; slăvitor, adj. (cîntec de glorie, Te Deum), din sl. slavoslovije, după gr. δοξολογία; slavoslovi, vb. (a cînta imnuri), din sl. slavosloviti, înv.; proslăvi, vb. (a glorifica; a preamări; refl., Mold., a se preamări), din sl. proslaviti; pravoslavie, s.f. (înv., orotodoxie), din sl. pravoslavije; pravoslavnic, adj. (ortodox), din sl. pravoslavinŭ.
(Dicţionarul etimologic român)

SLAV, -Ă adj., s. m. f. (individ) care aparţine unei comunităţi de triburi din marea familie a popoarelor de limbă indo-europeană, grupul satem. o limbi ĕ = ansamblu de limbi indo-europene, vorbite de slavi, în Europa de est şi centrală. ♢ (s. f.) ă veche = limba slavilor din estul Pen. Balcanice. (< fr. slave)
(Marele dicţionar de neologisme)

slav s. m., adj. m., pl. slavi; f. sg. slávă, g.-d. art. slávei, pl. sláve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slávă (limba) s. f., g.-d. art. slávei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slávă (glorie, preamărire, înaltul cerului) s. f., g.-d. art. slăvii; pl. slăvi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slăvésc, imperf. 3 sg. slăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SLAV s., adj. 1. s. slavon, (înv.) şcheau. (Vechii ~.) 2. adj. savon, slavonesc, (livr.) slavic. (Po-pulaţii ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SLÁVĂ prep. v. datorită, graţie, mulţumită.
(Dicţionar de sinonime)

SLÁVĂ s., interj. I. 1. s. v. glorificare. 2. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceţi ~ eroilor patriei.) 3. s. glorie, grandoare, măreţie, mărire, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) 4. s. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 5. interj. v. osana! 6. s. (BIS.) har, mulţumire, mulţumită. (Aducea ~ divinităţii.) II. s. aer, atmosferă, cer, spaţiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SLĂVÍ vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaînălţa, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de faţă.)
(Dicţionar de sinonime)

SLĂVÍ vb. v. adora, diviniza, idolatriza, venera.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A slăvi ≠ a denigra
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sl sla slav

Cuvinte se termină cu literele: vi avi lavi