slimui
[Conjugare]
SLIMUÍ, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
slimuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slimuiésc, imperf. 3 sg. slimuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slimuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
slimuí2, slimuiésc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
slimuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slimuiésc, imperf. 3 sg. slimuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slimuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)