slobod dex - definiţie, sinonime, conjugare
SLÓBOD, -Ă, slobozi, -de, adj. (Pop.; în concurenţă cu liber) 1. (Despre oameni) Care se bucură de deplinătatea drepturilor politice şi cetăţeneşti : liber. ♦ (Despre popoare, state) Independent, neatârnat. ♦ (Despre oraşe) Autonom. 2. (Despre oameni) Care se găseşte în stare de libertate, care nu este închis, întemniţat. ♦ (Despre animale) Lăsat în libertate. 3. Care nu este supus nici unei constrângeri, nici unei îngrădiri; care are posibilitatea de a acţiona în anumite împrejurări după propria sa voinţă sau dorinţă, care nu este împiedicat să facă un anumit lucru. ♢ Expr. E slobod = e permis, e îngăduit. A avea mână slobodă = a fi darnic, generos. Cu inima slobodă = liniştit, împăcat. A rămâne pe voia slobodă a cuiva sau a ceva = a fi la dispoziţia cuiva sau a ceva. ♦ (Adverbial) În voie, nestingherit. 4. (Despre oameni şi manifestările, cuvintele lor) Lipsit de rezervă, de măsură; prea familiar; indecent, licenţios. ♢ Expr. A fi slobod la (sau de) gură = a vorbi prea mult şi fără sfială, depăşind limitele bunei-cuviinţe. 5. (Despre drumuri) Pe care se poate trece fără obstacole; pe care nu sunt impuse restricţii. ♦ (Despre locuri, scaune) Pe care nu l-a ocupat nimeni; gol. 6. (Despre timp) De care se poate dispune, în care eşti scutit de obligaţiile obişnuite. 7. (Despre lucruri care leagă, fixează, strâng etc.) Care permite mişcările, care nu strânge; p. ext. larg. ♢ Expr. A da (cuiva) frâu slobod = a da (cuiva) libertate, a lăsa (pe cineva) în voie, să facă ce doreşte. 8. (Substantivat, f.; în loc. adv.) Cu sloboda = fără bagaj, fără greutate sau încărcătură. – Din bg. sloboden.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLOBOZÍ, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ♢ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndurafacă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeţi dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLÓBO//D ~dă (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucură de libertate; care poate face ce vrea; liber. ♢ A avea mână ~dă a fi darnic. Cu inima ~dă liniştit, împăcat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice şi cetăţeneşti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se află sub stăpânire străină; nestăpânit de alt stat; neatârnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) şi adverbial (despre acţiuni) Care se efectuează fără restricţii; care se face cu uşurinţă; fără efort; nestânjenit; nestingherit; liber. Respiraţie ~dă. A păşi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~dă. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit după bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~dă. 7): Cu ~da cu deşertul; fără încărcătură. /<sl. slobodi, svobodu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SLOBOZÍ slobód tranz. pop. 1) A face să fie slobod; a elibera. ~ din robie. ~ un teritoriu. 2) rar (persoane) A elibera dintr-o funcţie; a concedia. ~ din lucru. 3) (lichide, gaze) A face să curgă. ~ sânge. ~ vin din butoi. 4) (sunete, strigăte, ţipete) A produce cu ajutorul aparatului de articulaţie; a emite. ~ un chiot prelung. 5) (căldură, mirosuri, vapori etc.) A lăsa să iasă răspândindu-se; a degaja; a emana. 6) (obiecte) A desprinde din locul de unde a fost fixat. /Din slobod
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SLOBOZÍ mă slobód intranz. 1) (despre un obiect care leagă) A se desprinde din locul unde a fost fixat. Funia s-a ~t. 2) (despre animale ţinute legate sau în captivitate) A reuşi să scape, devenind slobod. Câinele s-a ~t din lanţ. 3) A atârna în jos. Părul ei frumos se sloboade pe umeri. /Din slobod
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

slóbod (-dă), adj. – Liber. – Megl. slobod. Sl. svobodŭ, prin intermediul bg., slov. sloboden, sb. slobodan (Miklosich, Slaw. Elem., 44), cf. mag. szabad. – Der. slobozi, vb. (a elibera, a pune în libertate; a dezlega, a lăsa; a autoriza, a permite; a ierta, a absolvi; a descărca o armă de foc; refl., a se elibera; refl., a da drumul, a lăsa să cadă; refl., a se pripi, a se năpusti; refl., a ejacula), cf. sl. svoboditi, sb. sloboditi; slobozenie, s.f. (libertate; autorizaţie, licenţă, permis; iertare); slobozie, s.f. (libertate; permis; scutire de taxe, sistem fiscal stabilit în Munt. şi Mold. pentru a încuraja formarea unor sate de colonişti, cu ajutorul scutirii de taxe pe un anumit număr de ani; sat, cătun, comună înfiinţată pe baza scutirii de taxe); slobozean (var. slobozian), s.m. (locuitor al unu sat scutit de bir); slobozitor, adj. (eliberator; frînă sau piedică la războiul de ţesut). Toate aceste cuvinte sînt mai mult sau mai puţin învechite.
(Dicţionarul etimologic român)

slóbod adj. m., pl. slóbozi; f. sg. slóbodă, pl. slóbode
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slobozí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slobód, 3 sg. sloboáde, imperf. 3 sg. slobozeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sloboáde; imper. 2 sg. sloboáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SLÓBOD adj. v. autonom, deşănţat, disponibil, gol, imoral, impudic, indecent, independent, larg, liber, neatârnat, necuviincios, neînchis, neîntemniţat, neocupat, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, suveran, trivial, vulgar.
(Dicţionar de sinonime)

SLÓBOD adv., adj. v. nestingherit, nestânjenit.
(Dicţionar de sinonime)

SLOBOZÍ vb. v. absolvi, achita, arunca, autoriza, azvârli, concedia, degaja, delega, descărca, desface, destinde, dezrobi, elibera, emana, emancipa, emite, exala, ierta, împrăştia, împuternici, îndepărta, învesti, lansa, lărgi, libera, năpusti, năvăli, precipita, răspândi, repezi, salva, sări, scăpa, scoate, scuti, slăbi, tăbărî, trage, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Slobod ≠ dependent, ocupat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sl slo slob slobo

Cuvinte se termină cu literele: od bod obod lobod