sluțire

SLUŢÍ, sluţesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârţi. ♦ Tranz. şi refl. A (se) poci, a (se) urâţi. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) slutí vb. IV] – Din slut.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLUŢÍRE, sluţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sluţi şi rezultatul ei. – V. sluţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLUTÍ vb. IV v. sluţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SLUŢ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se sluţească; a urâţi; a poci. 2) A face să-şi piardă integritatea fizică; a schilodi; a mutila; a estropia. /Din slut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SLUŢ//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni slut; a pierde frumuseţea; a se poci; a se urâţi. 2) A-şi schimba expresia normală a feţei (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se schimonosi. /Din slut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sluţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sluţésc, imperf. 3 sg. sluţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sluţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sluţíre s. f., g.-d. art. sluţírii; pl. sluţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SLUŢÍ vb. v. desfigura.
(Dicţionar de sinonime)

SLUŢÍRE s. v. desfigurare.
(Dicţionar de sinonime)