slugărit dex - definiţie, sinonime, conjugare
SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăţi, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil faţă de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilinţă ordinele, împlinindu-i dorinţele); a fi la discreţia cuiva. – Din slugar (Înv. „slugă” < bg.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLUGĂRÍT s.n. Faptul de a slugări; slugăreală. – V. slugări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SLUGĂR//Í ~ésc v. A SLUGĂRNICI. /slugă + suf. ~ări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

slugărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slugărésc, imperf. 3 sg. slugăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slugăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slugărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SLUGĂRÍ vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!)
(Dicţionar de sinonime)

SLUGĂRÍ vb. v. servi, sluji.
(Dicţionar de sinonime)

SLUGĂRÍT s. v. servilism, slugărnicie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sl slu slug sluga slugar

Cuvinte se termină cu literele: it rit arit garit ugarit