slugărnici

SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate faţă de cei pe care îi slujeşte sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLUGĂRNICÍ, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A slugări. – Din slugarnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLUGÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial (despre oameni şi despre manifestările lor) Care vădeşte umilinţă (ca slugile în faţa superiorilor); lipsit de demnitate; servil. /a slugări + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SLUGĂRNIC//Í ~ésc 1. intranz. 1) A munci ca slugă (la un stăpân); a fi slugă; a argăţi. 2) A fi slugarnic; a manifesta slugărnicie. 2. tranz. (persoane) 1) A servi în mod slugarnic, îndeplinind orice dorinţă. 2) A servi în calitate de slugă; a argăţi. /Din slugarnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

slugárnic adj. m., pl. slugárnici; f. sg. slugárnică, pl. slugárnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slugărnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slugărnicésc, imperf. 3 sg. slugărniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slugărniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SLUGÁRNIC adj. v. cinstit, credincios, de-votat, fidel, nestrămutat, statornic.
(Dicţionar de sinonime)

SLUGÁRNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în faţa şefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugăreşte. (Se poartă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SLUGĂRNICÍ vb. v. slugări.
(Dicţionar de sinonime)

SLUGĂRNICÍ vb. v. servi, sluji.
(Dicţionar de sinonime)