slugărnicire

SLUGĂRNICÍ, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A slugări. – Din slugarnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLUGĂRNICÍRE, slugărniciri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a slugărnici şi rezultatul ei. – V. slugărnici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SLUGĂRNIC//Í ~ésc 1. intranz. 1) A munci ca slugă (la un stăpân); a fi slugă; a argăţi. 2) A fi slugarnic; a manifesta slugărnicie. 2. tranz. (persoane) 1) A servi în mod slugarnic, îndeplinind orice dorinţă. 2) A servi în calitate de slugă; a argăţi. /Din slugarnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

slugărnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slugărnicésc, imperf. 3 sg. slugărniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slugărniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slugărnicíre s. f., g.-d. art. slugărnicírii; pl. slugărnicíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SLUGĂRNICÍ vb. v. slugări.
(Dicţionar de sinonime)

SLUGĂRNICÍ vb. v. servi, sluji.
(Dicţionar de sinonime)