sluger dex - definiţie, sinonime, conjugare

sluger

sluger sluger
SLÚGER, slugeri, s.m. Dregător în Ţara Românească şi în Moldova însărcinat cu aprovizionarea curţii domneşti şi a armatei (rangul şi atribuţiile variind de la o epocă la alta şi de la un principat la altul); rang, titlu purtat de acest dregător. [Var.: súlger s.m.] – Cf. scr. s l u ž a r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

slugér (-ri), s.m. – 1. Dregător, slujitor la curte, intendent principal al curţii şi al armatei, boier de rangul al treilea, titlu rămas onorific după 1738. – 2. Titlu de nobleţe asimilat de Regulamentul Organic gradului de locotenent şi sublocotenent. – Var. sulger, sulgear. Origine îndoielnică. Pare să provină de la slugă, cu suf. de agent -ar, fiind vorba într-un anumit fel de şeful servitorilor de la curte, cf. sb. služar „slugă”; var. ca la clucer, culcer. Der. de la sulgiu (Tiktin; Scriban) nu pare verosimilă şi nu se justifică semantic. – Der. slugerie (var. sulgerie), s.f. (demnitate de sluger); slugereasă (var. sulgereasă), s.f. (nevastă de sluger). Din rom. provin sl. služarĭ şi ngr. σλουτσιάρις (Meyer, Neugr. St., II, 78).
(Dicţionarul etimologic român)

slúger s. m., pl. slúgeri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sl slu slug sluge

Cuvinte se termină cu literele: er ger uger luger