slugilor
[Sinonime]
SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ♢ Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ Fig. Persoană care susţine sau apără orbeşte interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia şi obligată, din cauza condiţiilor sociale în care se află, să-i execute voinţa. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se foloseşte la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din sl. sluga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SLÚ//GĂ ~gi f. 1) Persoană angajată la stăpân mai ales pentru treburi casnice; servitor. 2) fig. Persoană devotată altei persoane sau unei cauze. /<sl. sluga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
slúgă (-gi), s.f. – 1. Servitor, argat. – 2. Descălţător, trăgătoare. – 3. Suport, capră de susţinere al capătului liber de la tăblia aşezată pe tejgheaua tîmplarului. – Var. Trans. sclugă. Sl. sluga (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59), cf. mag. szolga. – Der. slugarnic (var. slugar, slugăresc), adj. (servil); slugărnicie, s.f. (servilism); slugărnici, vb. (a munci ca slugă; a se purta servil); slugoi, s.m. (servitor; om slugarnic0; slugări, vb. (a fi slugă, a munci ca slugă); slugărie, s.f. (condiţie de slugă, ploconeală); slugărime (var. slugăret), s.f. (slujitorime). Cf. sluji, solgăbirău.
(Dicţionarul etimologic român)
slúgă s. f., g.-d. art. slúgii; pl. slugi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SLÚGĂ s. 1. servitor, om de serviciu, (astăzi rar) serv, (rar) slujitor, (înv.) posluşnic. 2. servitoare, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariţă. 3. rândaş, servitor. 4. argat, (înv. şi reg.) curtean, (prin Transilv.) biris, (înv.) celednic.
(Dicţionar de sinonime)
SLÚGĂ s. v. trăgătoare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Slugă ≠ stăpân
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SLÚ//GĂ ~gi f. 1) Persoană angajată la stăpân mai ales pentru treburi casnice; servitor. 2) fig. Persoană devotată altei persoane sau unei cauze. /<sl. sluga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
slúgă s. f., g.-d. art. slúgii; pl. slugi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SLÚGĂ s. 1. servitor, om de serviciu, (astăzi rar) serv, (rar) slujitor, (înv.) posluşnic. 2. servitoare, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariţă. 3. rândaş, servitor. 4. argat, (înv. şi reg.) curtean, (prin Transilv.) biris, (înv.) celednic.
(Dicţionar de sinonime)
SLÚGĂ s. v. trăgătoare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Slugă ≠ stăpân
(Dicţionar de antonime)