sluji dex - definiţie, sinonime, conjugare
SLUJÍ, slujesc, vb. IV. Intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (Pop.) A-şi face serviciul militar. ♦ Tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ Refl. A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva. 2. (Despre obiecte şi despre abstracte) A servi la ceva; a folosi. II. A oficia o slujbă religioasă. – Din sl. služiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SLUJ//Í ~ésc 1. intranz. 1) înv. A fi slugă; a argăţi; a slugărnici. 2) A lucra într-un serviciu. 3) pop. A face stagiul militar; a cătăni. 4) (despre obiecte) A fi util; a fi de folos; a folosi; a servi. 5) (despre slujitori ai cultelor) A oficia serviciul divin. 2. tranz. (persoane, cauze, idealuri etc.) A susţine printr-o activitate permanentă; a servi. /<sl. služiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SLUJ//Í mă ~ésc intranz. A se folosi în calitate de instrument (de cineva sau de ceva); a se servi; a se folosi. /<sl. služiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

slují (-jésc, -ít), vb. – 1. A servi pe cineva, a fi în serviciul cuiva. – 2. A fi angajat, a munci. – 3. A oficia o slujbă religioasă. – 4. A servi la ceva, a fi util. – 5. A ajuta, a favoriza. – 6. A-şi face serviciul militar. – 7. A servi de, a lua locul. – 8. (Refl.) A se servi, a se folosi, a se întrebuinţa. – Mr. slujǫs, slujiri. Sl. služiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59; Tiktin), cf. slugă. – Der. slujbă, s.f. (serviciu, muncă de servitor; funcţie, însărcinare; serviciu militar; serviciu religios; serviciu, favoare, ajutor, privilegiu), din sl. služĭba; slujbaş, s.m. (angajat, lucrător mai ales angajat la stat); slujitor, s.m. (slugă, servitor; înv., soldat; preot, oficiant; servant la tun); slujitoare, s.f. (servitoare); slujitoresc, adj. (servil; înv., militar); slujitorie, s.f. (înv., serviciu în armată); slujitorime, s.f. (mulţime de slujitori); slujnic, s.m. (slugă), înv. din sl. služĭnikŭ; slujnică, s.f. (servitoare); slujnicar, s.m. (amant de slujnice), cuvînt lansat de N. Filimon; slujnicărie, s.f. (condiţie de parvenit care vrea să progreseze datorită relaţiilor sale cu slugile). – Cf. sluger.
(Dicţionarul etimologic român)

slují vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slujésc, imperf. 3 sg. slujeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slujeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SLUJÍ vb. 1. v. lucra. 2. a servi, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. (BIS.) a oficia, a servi. (O biserică la care ~ doi preoţi.) 4. v. susţine. 5. v. folosi. 6. a (se) folosi, a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de o disciplină prea severă.) 7. v. uza. 8. v. ajuta. 9. v. oficia.
(Dicţionar de sinonime)

SLUJÍ vb. v. servi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sl slu sluj

Cuvinte se termină cu literele: ji uji luji