slujitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SLUJITÓR, -OÁRE, slujitori, -oare, s.m. şi f. 1. (Astăzi rar) Persoană care slujeşte (pe cineva); servitor, slugă. 2. (Înv.) Oştean în slujba domnului ţării sau a unui boier. ♦ Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraş, jandarm. – Sluji + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLUJIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) înv. Persoană angajată pentru a sluji cuiva, îndeplinind anumite munci. 2) fig. Persoană care lucrează cu devotament într-un domeniu de activitate. ~ al artei. /a sluji + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

slujitór s. m., pl. slujitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slujitoáre s. f., g.-d. art. slujitoárei; pl. slujitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SLUJITÓR s. v. om de serviciu, servitor, slugă, viteaz.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sl slu sluj sluji slujit

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare