SLUJITÓR, -OÁRE, slujitori, -oare, s.m. şi f. 1. (Astăzi rar) Persoană care slujeşte (pe cineva); servitor, slugă. 2. (Înv.) Oştean în slujba domnului ţării sau a unui boier. ♦ Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraş, jandarm. – Sluji + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SLUJIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) înv. Persoană angajată pentru a sluji cuiva, îndeplinind anumite munci. 2) fig. Persoană care lucrează cu devotament într-un domeniu de activitate. ~ al artei. /a sluji + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
slujitór s. m., pl. slujitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
slujitoríe, slujitoríi, s.f. (înv.) 1. stare, condiţie de soldat; serviciu de soldat. 2. stare, condiţie de călăraş, sau de dorobanţ.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SLUJITÓR s. v. om de serviciu, servitor, slugă, viteaz.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SLUJIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) înv. Persoană angajată pentru a sluji cuiva, îndeplinind anumite munci. 2) fig. Persoană care lucrează cu devotament într-un domeniu de activitate. ~ al artei. /a sluji + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
slujitoríe, slujitoríi, s.f. (înv.) 1. stare, condiţie de soldat; serviciu de soldat. 2. stare, condiţie de călăraş, sau de dorobanţ.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SLUJITÓR s. v. om de serviciu, servitor, slugă, viteaz.
(Dicţionar de sinonime)