slujnică dex - definiţie, sinonime, conjugare
SLÚJNICĂ, slujnice, s.f. (Astăzi rar) Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia; slugă, servitoare. – Din sl. služĩnikŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SLÚJNI//CĂ ~ce f. rar Femeie angajată la stăpân pentru treburi casnice; servitoare. /<sl. služiniku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

slújnică s. f., g.-d. art. slújnicei; pl. slújnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

slujníc, -ă, s.m. şi f. 1. (s.m. şi f.; înv.) servitor, slugă. 2. (s.f.; reg.; în sintagmă) slujnica-cucului = codobatură. 3. (s.m.; reg.) piuar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SLÚJNICA-CÚCULUI s. v. codobatură, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)

SLÚJNICĂ s. v. servitoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sl slu sluj slujn slujni

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica jnica ujnica