slăbănog
[Sinonime]
SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s.m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscăţiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S.m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dinţate şi cu flori galbene punctate cu roşu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SLĂBĂNÓ//G1 ~gi m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene, pintenate, folosite în scopuri medicinale. /<bulg. slabonoga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SLĂBĂN//ÓG2 ~oágă (~ógi, ~oáge) şi substantival 1) (despre persoane) Care este deosebit de slab la trup. 2) (despre fiinţe) Care este lipsit de putere fizică; neputincios; bicisnic. /<bulg. slabonoga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
slăbănóg adj. m., s. m., pl. slăbănógi; f. sg. slăbănoágă, pl. slăbănoáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SLĂBĂNÓG adj. v. coborât, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins.
(Dicţionar de sinonime)
SLĂBĂNÓG adj., s. I. 1. adj. v. slab. 2. adj. v. debil. 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mârşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogârjit, (Mold. şi Transilv.) pogârjit. (Vită ~oagă.) 4. adj., s. v. neputincios. II. s. (BOT.) 1. (Impatiens nolitangere) (reg.) brăduleţ, brie, calapăr, iadeş, ploponog, răchiţele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roşie. 2. (Ephedra distachya) cârcel.
(Dicţionar de sinonime)
SLĂBĂNÓG adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaş, olog, paralitic, sărac, sărman, schilod.
(Dicţionar de sinonime)
SLĂBĂNÓG s. v. barba-ursului, coada-calului, trepădătoare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Slăbănog ≠ grăsan, tare, vânjos, vânos, voinic, zdravăn
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SLĂBĂNÓ//G1 ~gi m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene, pintenate, folosite în scopuri medicinale. /<bulg. slabonoga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
slăbănóg adj. m., s. m., pl. slăbănógi; f. sg. slăbănoágă, pl. slăbănoáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SLĂBĂNÓG adj. v. coborât, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins.
(Dicţionar de sinonime)
SLĂBĂNÓG adj., s. I. 1. adj. v. slab. 2. adj. v. debil. 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mârşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogârjit, (Mold. şi Transilv.) pogârjit. (Vită ~oagă.) 4. adj., s. v. neputincios. II. s. (BOT.) 1. (Impatiens nolitangere) (reg.) brăduleţ, brie, calapăr, iadeş, ploponog, răchiţele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roşie. 2. (Ephedra distachya) cârcel.
(Dicţionar de sinonime)
SLĂBĂNÓG adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaş, olog, paralitic, sărac, sărman, schilod.
(Dicţionar de sinonime)
SLĂBĂNÓG s. v. barba-ursului, coada-calului, trepădătoare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Slăbănog ≠ grăsan, tare, vânjos, vânos, voinic, zdravăn
(Dicţionar de antonime)