smac dex - definiţie, sinonime, conjugare
SMAC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mişcare precipitată. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SMÂC ~uri n. 1) Laţ de prins păsări. 2) Unealtă de pescuit formată dintr-o sfoară prevăzută la capăt cu mai multe cârlige şi cu o greutate, celălalt capăt fiind prins de o scândură fixată pe mal. /cf. a smuci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SMAC interj. (Var.) Smâc. (cf. smâc)
(Dicţionarul etimologic român)

SMÂC1 interj. Cuvânt care exprimă ideea de mişcare precipitată. (onomat., cf. hâc, bâc, zvâc, zgâţ-)
(Dicţionarul etimologic român)

SMÂC2 s.n. 1. Laţ. 2. Jucărie în formă de arc (1). (din smâc1; pentru sensul (1.) cf. zbilţ)
(Dicţionarul etimologic român)

smîc interj. – Exprimă ideea de mişcare grăbită. – Var. zmîc, smac, zmac şi der. Creaţie expresivă, cf. hîc, bîc, svîc, sgîţ. – Der. smîc, s.n. (laţ, coardă de prins animale; jucărie pentru copii în formă de arc), pentru al cărui prim sens cf. sbilţ; smîci (var. smăci, smînci, smu(n)ci), vb. (a smulge, a lua cu forţa, a trage de ceva; a goni, a alunga, a scutura), megl. zmuţǫs, zmuţiri, coincide cu sl. sŭmučati, smykati (Cihac, II, 350; Tiktin; Candrea), bg. smăčam, smăkvam, sb. smugjkati; simcea (var. Trans., smîncea), s.f. (nuia, vargă), probabil cu sensul de bază de „(creangă) smulsă”, cf. fişcă, smuncea (după Cihac, II, 350, din sl. smykŭ „coardă”; după Scriban, metateză a lui simcea); smuceală (var. smînceală, smucitură), s.f. (smuls; zguduială; agitare); smîcni, vb. (Trans., a trage, a scoate, a tîră), cf. svîcni; smăcina, vb. (a scutura, a agita, a cerne; a desface, a descompune); cu suf. expresiv -na, cf. hîţîna, sgîlţîna (după Tiktin, din lat. machĭnāre, cf. măcina; după Candrea, din lat. *exmācĕrāre); smăcinătură, s.f. (zguduială, scuturat, cernut); smicura, vb. (a dejghioca porumbul, a bate, a scutura; a călca cu picioarele), în loc de smicula, ca sgribulisgriburi (după Puşcariu 1943; Candrea-Dens., 1098; Tiktin şi Candrea, dintr-un lat. *exmicŭlāremica); smicui, vb. (înv., a biciui); smicăraie (var. Trans., smicăruie, Banat, smicurătură), s.f. (fragment, bucată); smiciula (var. sbiciula), vb. (a biciui; a zgudui, a mişca repede, a agita; a sparge, a rupe), prin contaminare cu bici (în general se consideră drept der. direct de la bici, ipoteză insuficientă pentru a explica semantismul); sbuciuma, vb. (a agita, a zgudui; refl., a se zbate, a se mişca, a se frămînta; refl., a se chinui, a se tulbura), prin intermediul unei evoluţii smăcina*sbăcina*sbucina şi contaminat formal evident cu bucium (după Philippide, Principii, 99; Candrea-Dens., 194; REW 1369; Tiktin; Candrea, din lat. *bucināre sau de la bucium, ipoteză care nu pare posibilă semantic); sbucium, s.n. (agitaţie, nelinişte, chin), deverbal; sbuciumătură, s.f. (agitaţie, zdruncinătură). – Din rom. provine ngr. μπουτσμῶ (Murnu, Lehnw., 36).
(Dicţionarul etimologic român)

smac interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

smâc! interj., s.n. 1. (interj. cu val. verbală; pop.) cuvânt care sugerează o mişcare bruscă şi precipitată a unei fiinţe care sare sau care ţâşneşte de undeva; huşti!, tâşti!, ţuşti!, zvâc!. 2. (reg.; în forma: smac!) cuvânt care sugerează un gest rapid făcut de cineva pentru a apuca, a răsuci ceva. 3. (s.n.; reg.) laţ de prins păsări, câini etc.; cursă. 4. (s.n.; reg.) jucărie pentru copii în formă de arc, cu care aruncă beţişoare în părul sau barba cuiva. 5. (s.n.; reg.) câlţi. 6. (s.n.; reg.) prâsnel, titirez. 7. (s.n.; reg.) manivelă (la fântână). 8. (s.n.; reg.) putinei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SMÂC interj. v. huşti, ţâşti.
(Dicţionar de sinonime)

SMÂC s. v. căluş, laţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sm sma

Cuvinte se termină cu literele: ac mac