smuls dex - definiţie, sinonime, conjugare
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ♢ Expr. A-şi smulge părul (din cap) sau a-şi smulge barba = a-şi manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. şi refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obţine ceva cu mari eforturi; a lua cu forţa. ♢ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morţii = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. şi refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mişcare bruscă. 4. Tranz. şi refl. A (se) despărţi, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls şi (înv. şi reg.) smult] – Lat. *exmulgere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SMULS1 s.n. Smulgere. – V. smulge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SMÚLS2, -Ă, smulşi, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele braţe printr-o singură mişcare continuă. ♢ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SMÚLGE smulg tranz. 1) (obiecte) A trage cu putere pentru a scoate sau a schimba locul de aflare. ~ iarbă. ♢ A-şi ~ barba (sau părul din cap) a-şi exterioriza în mod evident durerile fizice sau spirituale. 2) (obiecte) A lua cu forţa. ~ o carte din mână. 3) fig. (secrete, mărturii etc.) A obţine datorită unei insistenţe excesive. 4) A face să se smulgă. ♢ ~ din ghearele morţii a salva de la moarte. /<lat. exmulgere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SMÚLGE mă smulg intranz. 1) A se rupe brusc din locul de aflare. 2) A se da la o parte printr-o mişcare bruscă. 3) A înceta de a mai fi împreună; a se despărţi. /<lat. exmulgere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

smúlge (-g, -ls), vb. – A trage cu putere, a scoate, a extrage. – Var. zmulge şi der. Mr. zmulgu, zmulşu, zmuldzire, megl. smulg(iri). Lat. *exmulgĕre (Cihac, I, 172; Philippide, Principii, 44; Puşcariu 1944; Candrea-Dens., 1167; REW 2864), cf. it. smungere „a suge”, astur. esmucir „a mulge” şi mulge. Legătura cu *exvellĕre, prin intermediul formei **exvulsum (Creţu 369) este o ipoteză inutilă. – Der. smultură, s.f. (şuviţă, smoc de lînă; persoană pletoasă); smuntură, s.f. (Trans., lînă tunsă); smuncea, s.f. (Mold., vargă, nuia), prin contaminare cu smicea.
(Dicţionarul etimologic român)

smúlge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
(Dicţionar ortografic al limbii române)

smuls s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SMÚLGE vb. 1. a trage. (A ~ un cui cu cleştele.) 2. a scoate. (A ~ buruienile din pământ.) 3. a (se) smuci. (S-a ~ din mâinile lui.) 4. a răpi. (Duşmanul le-a ~ o parte din ţară.)
(Dicţionar de sinonime)

SMÚLGE vb. v. jumuli.
(Dicţionar de sinonime)

SMULS adj. v. jumulit.
(Dicţionar de sinonime)

SMULS s. v. smucire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sm smu smul

Cuvinte se termină cu literele: ls uls muls