smârcâit

SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SMÂRCÂÍT¹ s.n. (Reg.) Smiorcăit¹. – V. smârcâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiţi, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreţ. – V. smârcâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

smârcâí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. smârcâi, 3 sg. şi pl. smârcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

smârcâít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SMÂRCÂÍ vb. v. scânci, smiorcăi.
(Dicţionar de sinonime)