sobei

SÓBĂ¹, sobe, s.f. Instalaţie pentru încălzit (cu lemne, cărbuni, gaze etc.) încăperile de locuit sau pentru gătit, făcută din cărămidă, din teracotă, din fier sau din fontă. – Din tc. soba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÓBĂ², sobe, s.f. (Reg.) Cameră, odaie de locuit. – Din magh. szoba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÓB//Ă ~e f. Instalaţie specială pentru încălzirea încăperilor. ~ de teracotă. [G.-D. sobei] /<ung. szoba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sóbă (-be), s.f. – 1. Instalaţie pentru încălzit încăperile sau pentru gătit. – 2. (Trans., Olt.) Cameră, locuinţă. – Mr., megl. sobă. Tc., bg. soba (Roesler 602; Tiktin; Ronzevalle 111), cf. mag. szoba, ngr. σόμπα. – Der. sobar, s.m. (fabricant sau instalator de sobe).
(Dicţionarul etimologic român)

sóbă (instalaţie pentru încălzit, odaie) s. f., g.-d. art. sóbei; pl. sóbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SÓBĂ s. 1. (reg.) cameniţă, cuptor, ploatăn, şpoier, şpor, şporhei. (~ de încălzit.) 2. maşină, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) sparhat. (~ de gătit.)
(Dicţionar de sinonime)

SÓBĂ s. v. bucătărie, cameră, încăpere, odaie.
(Dicţionar de sinonime)