socoată dex - definiţie, sinonime, conjugare
SOCOTÍ, socotesc, vb. IV. 1. Tranz. A face socoteală (1); a calcula. ♦ A număra. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o înţelegere cu cineva asupra unei datorii, obligaţii etc. ♦ Refl. recipr. Fig. A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe cineva; a se răfui. 2. Tranz. A avea ceva de gând; a plănui, a intenţiona. 3. Tranz. şi refl. A analiza ceva cumpănind toate eventualităţile; a (se) gândi. 4. Tranz şi refl. A-şi închipui. ♦ Tranz. A fi de părere, a găsi de cuviinţă. 5. Tranz. A lua în seamă; a aprecia, a preţui. ♦ Tranz. şi refl. A (se) considera, a (se) privi (ca...), a (se) crede. 6. Tranz. (Rar) A pune ceva în socoteala cuiva; a atribui, a imputa. [Prez. ind. şi : (pop.) socót] – Cf. ucr. s o k o t y t y.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SOCOT//Í ~ésc tranz. 1) A supune unui calcul; a determina printr-un calcul; a calcula. 2) A fi de părere; a găsi de cuviinţă; a gândi; a crede; a considera. 3) A preţui printr-o judecată favorabilă; a aprecia; a crede; a considera. 4) A interpreta în acelaşi mod; a trata întocmai. ~ ca pe un frate. 5) rar A pune pe seama (cuiva). /<lat. succutere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SOCOT//Í mă ~ésc intranz. 1) A plăti o datorie. 2) fig. A cauza un rău drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a se răsplăti; a se răfui; a se achita. /<lat. succutere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

socotí (-tésc, -ít), vb. – 1. A număra, a calcula, a face calcule. – 2. A avea în vedere, a considera. – 3. A reflecta, a se gîndi bine, a privi. – 4. A fi de părere, a gîndi. – 5. A crede, a presupune, a presimţi, a bănui. – 6. A considera drept, a lua drept ..., a asemăna cu ... – 7. (Înv.) A îngriji, a asista. – 8. (Refl.) A-şi plăti notele, facturile. – 9. (Refl., înv.) A se păzi, a se adăposti. – Var. pers. I. socot. Origine incertă. Se consideră der. din mag. szokotálni, din sl. skotŭ „vită mică” (Roesler, Rom. Studien, Leipzig 1871, 351; Cihac, II, 526; Şeineanu, Semasiol., 190; Tiktin; Candrea); dar istoria cuvîntului mag. nu este clară şi Edelspacher 22 îl consideră der. din rom. Numai ca o curiozitate poate menţiona der. propusă de Creţu 368 din se şi căuta. Der. socoată, s.f. (Trans., calcul); socoteală, s.f. (calculare, calcul; adunare; cont, notă de plată; plan, proiect; deliberare, reflecţie, motiv, explicaţie, grijă, sarcină;înv., raţiune, inteligenţă; înv., opinie, aviz, părere); socotinţă, s.f. (reflecţie, opinie, intenţie; înv., consideraţie, preţuire, stimă); socotit, adj. (calculat; moderat, măsurat); socotitor, adj. (calculator; înv., paznic, supraveghetor); nesocoti, vb. (a nu ţine cont, a subestima, a deprecia); nesocotinţă, s.f. (nechibzuinţă; uşurinţă, imprudenţă, inconştienţă); nesotit, adj. (lipsit de judecată, îndrăzneţ, grăbit; infinit, fără a socoti). Din rom. pare să provină rut. sokotyty „a păstra”, sokotak „supraveghetor”, sokotno „prevăzător” (Miklosich, Wander., 10; Miklosich, Fremdw., 126; Candrea, Elemente, 400), bg. sokotiti „a îngriji, a păzi”, săs. sokotin, gesoketit.
(Dicţionarul etimologic român)

socotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. socotésc, imperf. 3 sg. socoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. socoteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SOCOTÍ vb. 1. (MAT.) a calcula, (înv. şi pop.) a număra. (~ cât fac 2 ori 2.) 2. (MAT.) a număra. (~ până la 10.) 3. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a măsura, a preţui. (A ~ valoarea unui obiect.) 4. a aprecia, a calcula, a potrivi. (A ~ ceva din ochi.) 5. a chibzui, a (se) gândi, a judeca. (Să ~ cum e mai bine.) 6. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a gândi, a judeca, a opina. (Eu ~ că aşa trebuie să facem.) 7. a considera, a crede, a găsi, a vedea. (Această circumstanţă o ~ de bun augur.) 8. a considera. (Esop a ~ limba un mare rău.) 9. a considera, (fig.) a taxa. (Îl ~ drept mincinos.) 10. a se considera, a se crede, a se închipui, a se vedea, (pop.) a se ţine. (Se ~ inteligent.) 11. a bănui, a crede, a ghici, a gândi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întâmpla astfel?) 12. a crede, a presupune, (franţuzism) a prezuma, (reg.) a probălui, (înv.) a supoza. (~ că vom pleca în două zile.) 13. a se răfui. (Lasă că ne ~ noi!)
(Dicţionar de sinonime)

SOCOTÍ vb. v. analiza, aprecia, atribui, căuta, cerceta, cinsti, considera, examina, feri, investiga, îngriji, onora, păzi, preţui, respecta, stima, studia, urmări, vedea, veghea, vizita.
(Dicţionar de sinonime)

SOCOÁTĂ s. v. calcul, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, opinie, părere, punct de vedere, raţionament, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: so soc soco socoa socoat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata oata coata ocoata