soliloc

SOLILÓC, solilocuri, s.n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SOLILÓC ~uri n. livr. Lucrare scrisă sub formă de monolog. /<lat. soliloquium, fr. soliloque, it. soliloquio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SOLILÓC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuşi; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].
(Dicţionar de neologisme)

SOLILÓC s. n. 1. convorbire cu sine însuşi; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)
(Marele dicţionar de neologisme)

solilócviu / solilóc (livr.) s. n., pl. solilócvii / solilócuri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

solilóc s. n., pl. solilócuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SOLÍLOC s. v. monolog.
(Dicţionar de sinonime)