SOLOMONÁR, solomonari, s.m. (Pop.) 1. Persoană care are noţiuni de astronomie, care face calendare şi prevesteşte vremea. 2. Persoană cu pretinse puteri supranaturale, care ar putea provoca sau împiedica diverse fenomene naturale; p. gener. vrăjitor. [Var.: (reg.) şolomănár s.m., şolomonár s.m.] – Solomon (n. pr.) + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞOLOMONÁR s.m. v. solomonar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOLOMONÁR ~i m. pop. Persoană despre care se crede că ştie să citească în stele, să prevestească mersul vremii, care poate dezlănţui sau curma unele fenomene ale naturii (furtună, ploaie, grindină etc.). /Solomon n. pr. + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
solomonár (-ri), s.m. – Vrăjitor, vraci. – Var. şolomonar. De la Solomon, datorat mai ales tradiţiei reprezentate de cartea populară Salomón şi Marculfo (Şeineanu, Semasiol., 177; Tiktin), cf. ngr. σολομωνιϰή „carte de descîntece”. – Der. solomoni, vb. (a descînta, a vrăji, a face vrăji); solomon(ăr)ie, s.f. (magie). Legătura cu pol. szałamanić „a orbi” (Cihac, II, 354) pare îndoielnică.
(Dicţionarul etimologic român)
solomonár s. m., pl. solomonári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SOLOMONÁR s. v. astronom.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞOLOMONÁR s.m. v. solomonar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
solomonár (-ri), s.m. – Vrăjitor, vraci. – Var. şolomonar. De la Solomon, datorat mai ales tradiţiei reprezentate de cartea populară Salomón şi Marculfo (Şeineanu, Semasiol., 177; Tiktin), cf. ngr. σολομωνιϰή „carte de descîntece”. – Der. solomoni, vb. (a descînta, a vrăji, a face vrăji); solomon(ăr)ie, s.f. (magie). Legătura cu pol. szałamanić „a orbi” (Cihac, II, 354) pare îndoielnică.
(Dicţionarul etimologic român)
solomonár s. m., pl. solomonári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SOLOMONÁR s. v. astronom.
(Dicţionar de sinonime)