solonceac
SOLONCEÁC s.n. (Geol.) Sol salin de suprafaţă cu conţinut ridicat de săruri. – Din rus. solonceak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOLONCEÁC ~uri n. 1) Sol bogat în săruri solubile, cu o fertilitate foarte scăzută, din zonele de stepă, semipustiuri şi pustiuri. 2) Adâncitură (fund de apă stătătoare secată) acoperită cu un strat de sare. /<rus. solonţak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
solonceác s. n. (sil. -ceac), pl. solonceácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOLONCEÁC ~uri n. 1) Sol bogat în săruri solubile, cu o fertilitate foarte scăzută, din zonele de stepă, semipustiuri şi pustiuri. 2) Adâncitură (fund de apă stătătoare secată) acoperită cu un strat de sare. /<rus. solonţak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)