soluţionare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SOLUŢIONÁ, soluţionéz, vb. I. Tranz. A găsi, a da o soluţie (2); a dezlega, a rezolva. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. solutionner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SOLUŢIONÁRE, soluţionări, s.f. Acţiunea de a soluţiona şi rezultatul ei; dezlegare, rezolvare. [Pr.: -ţi-o-] – V. soluţiona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SOLUŢION//Á ~éz tranz. (probleme) A examina amănunţit, oferind o soluţie; a dezlega; a rezolva; a delibera; a tranşa. /<fr. solutionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SOLUŢIONÁ vb. I. tr. A da o soluţie; a dezlega, a rezolva (o problemă, o chestiune). [Pron. -ţi-o-. / < fr. solutionner].
(Dicţionar de neologisme)

SOLUŢIONÁRE s.f. Acţiunea de a soluţiona şi rezultatul ei; rezolvare, dezlegare. [Pron. -ţi-o-. / < soluţiona].
(Dicţionar de neologisme)

SOLUŢIONÁ vb. tr. 1. a da o soluţie; a dezlega, a rezolva o problemă dificilă. 2. a pregăti o soluţie de ebonită care se pune pe un metal, pentru a se realiza aderenţa acestuia cu cauciucul. (< fr. solutionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

soluţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. soluţionéz, 3 sg. şi pl. soluţioneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. soluţionéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

soluţionáre s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. soluţionării; pl. soluţionări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SOLUŢIONÁ vb. 1. v. lămuri. 2. a clarifica, a rezolva. (A ~ un litigiu.)
(Dicţionar de sinonime)

SOLUŢIONÁRE s. 1. v. lămurire. 2. clarificare, rezolvare. (~ unui litigiu.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: so sol solu solut soluti

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare ionare