SÓMA1 s.f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din fr. soma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (şi sub ameninţare) să suporte anumite consecinţe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞOMÁ, şomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi şomer. – Din fr. chômer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÓMA f. Ansamblu de celule somatice nereproducătoare. /<fr. soma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SOM//Á ~éz tranz. (persoane) 1) A obliga prin ameninţare; a pune cu forţa. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ŞOM//Á ~éz tranz. A fi şomer. /<fr. chômer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SÓMA1 s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepţia membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp].
(Dicţionar de neologisme)
SÓMA2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma].
(Dicţionar de neologisme)
SÓMA3 s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma].
(Dicţionar de neologisme)
SOMÁ vb. I. tr. A cere cuiva sub ameninţare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].
(Dicţionar de neologisme)
ŞOMÁ vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi şomer. [< fr. chômer].
(Dicţionar de neologisme)
SÓMA1 s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma)
(Marele dicţionar de neologisme)
SÓMA2 s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma)
(Marele dicţionar de neologisme)
SÓMA3 s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma)
(Marele dicţionar de neologisme)
SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub ameninţare să îndeplinească ceva. ♢ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)
(Marele dicţionar de neologisme)
ŞOMÁ vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi şomer. (< fr. chômer)
(Marele dicţionar de neologisme)
sóma s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
somá vb., ind. prez. 1 sg. soméz, 3 sg. şi pl. someáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şomá vb., ind. prez. 1 sg. şoméz, 3 sg. şi pl. şomeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SOMÁ vb. a invita. (Te ~ să-ţi vezi de treabă.)
(Dicţionar de sinonime)
SOMÁ vb. v. constrânge, face, forţa, obliga, sili.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (şi sub ameninţare) să suporte anumite consecinţe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÓMA f. Ansamblu de celule somatice nereproducătoare. /<fr. soma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SOM//Á ~éz tranz. (persoane) 1) A obliga prin ameninţare; a pune cu forţa. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ŞOM//Á ~éz tranz. A fi şomer. /<fr. chômer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SÓMA1 s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepţia membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp].
(Dicţionar de neologisme)
SÓMA2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma].
(Dicţionar de neologisme)
SÓMA3 s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma].
(Dicţionar de neologisme)
SOMÁ vb. I. tr. A cere cuiva sub ameninţare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].
(Dicţionar de neologisme)
ŞOMÁ vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi şomer. [< fr. chômer].
(Dicţionar de neologisme)
SÓMA1 s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma)
(Marele dicţionar de neologisme)
SÓMA2 s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma)
(Marele dicţionar de neologisme)
SÓMA3 s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma)
(Marele dicţionar de neologisme)
SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub ameninţare să îndeplinească ceva. ♢ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)
(Marele dicţionar de neologisme)
ŞOMÁ vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi şomer. (< fr. chômer)
(Marele dicţionar de neologisme)
sóma s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
somá vb., ind. prez. 1 sg. soméz, 3 sg. şi pl. someáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şomá vb., ind. prez. 1 sg. şoméz, 3 sg. şi pl. şomeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SOMÁ vb. a invita. (Te ~ să-ţi vezi de treabă.)
(Dicţionar de sinonime)
SOMÁ vb. v. constrânge, face, forţa, obliga, sili.
(Dicţionar de sinonime)