somn dex - definiţie, sinonime, conjugare
SOMN2, (rar) somnuri, s.n. Stare fiziologică normală şi periodică de repaus a fiinţelor, necesară redresării forţelor, caracterizată prin încetarea totală sau parţială a funcţionării conştiinţei, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulaţiei, a respiraţiei şi prin vise; starea celui care doarme. ♢ Somnul de veci (sau cel lung, veşnic) = moartea. ♢ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi uşor, iepureşte. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a aţipi. Somn uşor, formulă prin care se doreşte cuiva care se culcă somn liniştit. A-l păli (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inerţie; toropeală, amorţire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzaţie provocată de această necesitate. – Lat. somnus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SOMN1, somni, s.m. Peşte teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lăţit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinţi puternici şi cu mustăţi lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. Cf. bg., rus. s o m.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SOMN1 ~uri n. 1) Stare fiziologică normală de repaus, care este necesară fiinţelor pentru reînnoirea forţelor vitale. ~ adânc. ♢ ~ letargic stare patologică manifestată printr-un somn de durată foarte lungă. ~ hibernal stare de amorţeală a unor animale în timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. ♢ ~ uşor formulă adresată cuiva înainte de culcare. A trage un pui de ~ a dormi bine. A-l (cu)prinde (sau a-l fura) ~ul a adormi; a aţipi. A dormi ~ul de veci (sau cel lung) a fi mort. /<lat. somnus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SOMN2 ~i m. Peşte dulcicol răpitor, de talie medie sau mare, cu corpul fără solzi, cu capul turtit şi gura largă, înzestrată cu dinţi, şi două perechi de mustăţi lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasă (de culoare albă). /<bulg., sb., rus., ucr. som
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

somn (-nuri), s.n. – 1. Actul de a dormi. – 2. Toropeală, tendinţă de a dormi. – Mr. somn(u), megl. son, istr. somn. Lat. sǒmnus (Cihac, I, 256; Puşcariu 1607; REW 8086), cf. vegl. samno, it. sonno, prov. som, fr. somme, cat. son, sp. sueño, port. somno. – Der. somna (var. însomna), vb. (înv., a dormi); somnişor, s.m. (mac, Papaver somniferum; plantă, Clinopodium vulgare, Leonorus cardiaca; ouăle insectei Gastropacha neustria); somnorea, s.m. (specie de păsărică); însomnorat, adj. (înv., adormit); somnoros (var. somnuros), adj. (somnolent, fără vlagă; căruia îi place somul; leneş); a cărui der. din lat. somnolentus (REW 8085) nu pare probabilă, cf. Graur, BL, V, 113; somnoroasă, s.f. (plantă, Laserpitium prutenicum; pidosnic, Cerinthe minor); somnoroşie, s.f. (somnolenţă, buimăceală); somnie, s.f. (somnolenţă); nesomn, s.n. (insomnie). – Der. din fr. somnambul, s.m.; somnambulism, s.n.; somnifer, adj.; somnolenţă, s.f.; insomnie, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

somn (-ni), s.m. – Peşte răpitor (Silurus glanis). – Var. înv. som. Megl. som. Sl. (rus.) somŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indică o apropiere de somn „faptul de a dormi”. – Der. somotei, s.m. (somn mic) , dim. al var.
(Dicţionarul etimologic român)

somn (peşte) s. m., pl. somni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

somn (stare) s. n., pl. sómnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBA-SÓMNULUI s. v. papanaş, salvie.
(Dicţionar de sinonime)

SOMN s. dormit, odihnă, repaus, (arg.) soileală. (După o oră de ~, s-a sculat.)
(Dicţionar de sinonime)

SOMN s. (IHT.; Silurus glanis) (rar) salmon.
(Dicţionar de sinonime)

SOMN s. v. mărgica cucului.
(Dicţionar de sinonime)

SOMNUL DE VÉCI s. v. moarte.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Somn ≠ nesomn, trezie, veghe, veghere
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: so som

Cuvinte se termină cu literele: mn omn