sonată dex - definiţie, sinonime, conjugare
SONÁTĂ, sonate, s.f. Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părţi, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică şi unitară. – Din fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SONÁT//Ă ~e f. Compoziţie muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru măsuri, care prezintă o succesiune logică unitară. /<it. sonata, fr. sonate, germ. Sonate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SONÁTĂ s.f. Compoziţie muzicală pentru unul sau două instrumente, compusă din trei sau patru părţi, fiecare cu ritm deosebit. [< fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate].
(Dicţionar de neologisme)

SONÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Peior.) (Om) trăsnit, ţicnit; prost. [< it. sonato].
(Dicţionar de neologisme)

SONÁTĂ s. f. compoziţie muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită de obicei din trei părţi, fiecare cu o mişcare diferită. (< fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate)
(Marele dicţionar de neologisme)

SONÁT, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (om) trăsnit, zăpăcit. (< it. sonato)
(Marele dicţionar de neologisme)

sonátă s. f., pl. sonáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SONÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: so son sona sonat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata nata onata