sonet

SONÉT, sonete, s.n. Poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrăţişată şi două terţine cu rimă liberă. – Din fr. sonnet, it. sonetto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SONÉT ~e n. Poezie lirică cu formă fixă, compusă din paisprezece versuri grupate în două strofe catrene şi două terţene. /<fr. sonnet, it. sonneto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SONÉT s.n. Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrăţişată şi două terţine cu rima liberă, ultimul vers cuprinzând ideea dezvoltată în poezie. [Cf. fr. sonnet, it. sonnetto].
(Dicţionar de neologisme)

SONÉT s. n. poezie lirică cu formă fixă, din 1⁴ versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrăţişată şi două terţine cu rima liberă. (< fr. sonnet, it. sonetto)
(Marele dicţionar de neologisme)

sonét s. n., pl. sonéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)