sonetă dex - definiţie, sinonime, conjugare

sonetă

SONÉTĂ, sonete, s.f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloţii în sol (de obicei pe fundul unei ape), menţinându-i totodată în poziţia prescrisă. – Din fr. sonnette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SONÉT//Ă ~e f. Dispozitiv pentru baterea stâlpilor în pământ prin lovituri repetate. /<fr. sonnette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SONÉTĂ s.f. Aparat folosit pentru baterea piloţilor2 în pământ (în fundul unei ape). [< fr. sonnette].
(Dicţionar de neologisme)

SONÉTĂ s. f. utilaj pentru baterea piloţilor2 şi palplanşelor în pământ. (< fr. sonnette)
(Marele dicţionar de neologisme)

sonétă s. f., pl. sonéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: so son sone sonet

Cuvinte se termină cu literele: ta eta neta oneta