SÓRCOVĂ, sorcove, s.f. 1. Beţişor sau rămurică împodobită cu flori artificiale de diferite culori, cu care copiii lovesc uşor pe spate pe părinţii, cunoscuţii etc. lor în dimineaţa zilei de Anul Nou, urându-le, în versuri speciale, sănătate şi noroc. ♢ Expr. A fi ca o sorcovă = a fi îmbrăcat caraghios, împopoţonat. 2. Colind recitat de cei care urează cu sorcova (1). – Probabil din sorcovi (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÓRCOV//Ă ~e f. 1) rar Vargă mică împodobită cu flori artificiale cu care umblă copiii la urat, în dimineaţa zilei de Anul Nou. 2) Ansamblu de urături pe care le declamă copiii cu această ocazie. /v. a sorcovi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞÓRCOV//Ă ~e f. reg. Fructul şorcovului; dudă; agudă. /Din şorcov
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sórcovă s. f., g.-d. art. sórcovei; pl. sórcove
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÓRCOV//Ă ~e f. 1) rar Vargă mică împodobită cu flori artificiale cu care umblă copiii la urat, în dimineaţa zilei de Anul Nou. 2) Ansamblu de urături pe care le declamă copiii cu această ocazie. /v. a sorcovi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sórcovă s. f., g.-d. art. sórcovei; pl. sórcove
(Dicţionar ortografic al limbii române)