sorginte

SORGÍNTE, sorginţi, s.f. 1. (Livr.) Izvor, sursă, origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SORGÍN//TE ~ţi f. 1) înv. Loc de unde izvorăşte o apă; izvor. 2) fig. livr. Sursă de informaţie; izvor. /<it. sorgente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SORGÍNTE, (1) sorginte, s.f., (2) sorginţi, s.m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informaţii; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente.
(Dicţionarul limbii române moderne)

sorgínte s.f. – Sursă, izvor. It. sorgente.
(Dicţionarul etimologic român)

SORGÍNTE s.f. (Liv.) Izvor, sursă (de informaţii); origine. [Pl. -nţi. / < it. sorgente].
(Dicţionar de neologisme)

SORGÍNTE s. f. izvor, sursă; origine. (< it. sorgente)
(Marele dicţionar de neologisme)

sorgínte s. f., g.-d. art. sorgínţii; pl. sorgínţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SORGÍNTE s. v. izvor, început, obârşie, origine, provenienţă, sursă.
(Dicţionar de sinonime)