soriță dex - definiţie, sinonime, conjugare
SORÍT1, sorite, s.n. (Log.) Raţionament compus dintr-o serie de silogisme aşezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism şi ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SORÍT2, -Ă, soriţi, -te, adj. (Pop.) Însorit. – V. sori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SORÍT s.n. Polisilogism contractat prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele iniţiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. [< fr. sorite, lat. sorites, gr. soreites < soros – mulţime].
(Dicţionar de neologisme)

SORÍT s. n. polisilogism, prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele iniţiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. (< fr. sorite, lat. sorites)
(Marele dicţionar de neologisme)

sorít s. n., pl. soríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

soríţă, soríţe, s.f. (reg.) surioară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SORÍT adj. v. însorit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: so sor sori sorit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita orita