sorocire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SOROCÍ, sorocésc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiţii) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SOROCÍRE, sorociri, s.f. (Pop.) Acţiunea de a soroci şi rezultatul ei; soroceală. – V. soroci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SOROC//Í ~ésc tranz. rar 1) (termenul în care trebuie să se execute un lucru) A fixa din timp. 2) (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soroc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sorocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sorocésc, imperf. 3 sg. soroceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. soroceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sorocíre s. f., g.-d. art. sorocírii; pl. sorocíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SOROCÍ vb. v. chema, cita, cobi, comanda, da, decide, destina, dispune, fixa, hărăzi, hotărî, invita, meni, ordona, orândui, porunci, predestina, rândui, sorti, sta-bili, statornici, ursi.
(Dicţionar de sinonime)

SOROCÍRE s. v. dată, destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, termen, timp, ursită, vreme, zi, zodie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: so sor soro soroc soroci

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire ocire rocire