SOŢ, soţi, s.m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soţia lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soţie, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăş, însoţitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu (sau fără) soţ = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOŢ ~i m. 1) Persoană de sex masculin căsătorită privită în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; bărbat. 2) la pl. Cuplu constând dintr-un bărbat şi o femeie uniţi prin căsătorie. 3) Fiecare dintre cele două elemente care formează o pereche. ♢ Cu ~ (sau fără ~) cu (sau fără) pereche. A nu avea ~ a) a fi fără pereche; b) a fi fără seamăn; neobişnuit; excepţional. /<lat. socius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
soţ (-ţi), s.m. – 1. (Înv.) Copărtaş. – 2. Bărbat căsătorit. – 3. Camarad, prieten, asociat. – 4. Pereche. – Mr., megl. soţ. Lat. sǒcius (Cihac, I, 257; Puşcariu 1610; REW 8056), cf. alb. šots (Philippide, II, 655), it. soccio „arendaş de turme”. – Der. soţie, s.f. (înv., tovarăşă; înv., căsătorie, uniune; înv., camarad, asociat; înv., asociaţie, societate; nevastă) cuvînt folosit actualmente mai ales în Munt. şi Mold. (ALR, I, 271); soţesc, adj. (conjugal, matrimonial); soaţă, s.f. (camaradă; nevastă); însoţi, vb. (a asocia, a uni; a împerechea; a se alipi, a se alătura; a se căsători, a escorta, a acompania); însoţitor, adj. (care însoţeşte); însoţime, s.f. (înv., societate, grup); însoţitură, s.f. (Trans., companie); cusoţi, vb. (Bucov., a ţine companie, a întreţine), cu pref. expresiv. cu-; soţiire, s.f. (înv., asociere).
(Dicţionarul etimologic român)
soţ s. m., pl. soţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
soţí, soţésc, vb. IV refl. 1. (înv. şi reg.) a se întovărăşi, a se asocia. 2. (reg.) a se căsători.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SOŢ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. şi reg.) mărit, soţie, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaş, căsător, (eufemistic) dânsul (art.).
(Dicţionar de sinonime)
SOŢ s. v. aliat, amic, aproapele, bărbătuş, însoţitor, nevastă, părtaş, pereche, prieten, semen, soţie, tovarăş.
(Dicţionar de sinonime)
SOŢÍ vb. v. asocia. GRUPA. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. UNI.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOŢ ~i m. 1) Persoană de sex masculin căsătorită privită în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; bărbat. 2) la pl. Cuplu constând dintr-un bărbat şi o femeie uniţi prin căsătorie. 3) Fiecare dintre cele două elemente care formează o pereche. ♢ Cu ~ (sau fără ~) cu (sau fără) pereche. A nu avea ~ a) a fi fără pereche; b) a fi fără seamăn; neobişnuit; excepţional. /<lat. socius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
soţ s. m., pl. soţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
soţí, soţésc, vb. IV refl. 1. (înv. şi reg.) a se întovărăşi, a se asocia. 2. (reg.) a se căsători.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SOŢ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. şi reg.) mărit, soţie, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaş, căsător, (eufemistic) dânsul (art.).
(Dicţionar de sinonime)
SOŢ s. v. aliat, amic, aproapele, bărbătuş, însoţitor, nevastă, părtaş, pereche, prieten, semen, soţie, tovarăş.
(Dicţionar de sinonime)
SOŢÍ vb. v. asocia. GRUPA. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. UNI.
(Dicţionar de sinonime)