spălare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPĂLÁ, spăl, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) curăţa folosind apă, săpun, detergenţi etc. ♢ Expr. (Tranz.) A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî. A-şi spăla obrazul = a face faţă unei situaţii, a scăpa de ruşine; a ieşi cu bine dintr-o încurcătură. (Fam.) Iese la spălat, se spune ca o consolare glumeaţă celui care are o supărare, un necaz (mărunt). (Refl.) Spală-te (sau spălaţi-vă) sau să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcaţi-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. ♦ Tranz. (Fam.) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele). ♦ Tranz. A face să se şteargă, să dispară o greşeală, un rău, o insultă. 2. Tranz. (Despre ploaie, râuri, şuvoaie etc.) A roade pământul, a-l lua şi a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a mânca, a săpa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scălda un ţărm. 3. Tranz. A supune un minereu unui curent de apă, pentru a separa unul dintre componenţii lui. – Lat. *expellavare (= ex-per-lavare).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPĂLÁRE, spălări, s.f. Acţiunea de a (se) spăla şi rezultatul ei. – V. spăla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SPĂLÁ spăl tranz. 1) A curăţa cu apă (sau cu alt lichid). ~ rufele. ♢ A-şi ~ obrazul a scăpa de ruşine. 2) (despre ape) A roade treptat; a eroda. 3) (despre ape) A uda pe toată întinderea (ţărmuri); a scălda. 4) (minereuri) A supune unui proces de separare a părţilor componente (cu ajutorul apei sau a altui lichid). /<lat. experlavare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spălá (-l, -at), vb. – A curăţa cu apă. – Mr. aspel, spilare, megl. spel, spilari, istr. spelu. Lat. perlavāre, cu s- lat. sau expresiv (Cipariu, Gram., 314; Cihac, I, 141; Meyer, Alb. St., IV, 99; Candrea, Éléments, 73; Creţu 369; Puşcariu 1613; Candrea-Dens., 936; REW 3044; Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 618), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171) şi în alb. shpëljań (Philippide, II, 641). Această etimologie a fost respinsă de Densusianu, Rom., XXVI, 100, care propune lat. *expellāre, de la pellis, puţin convingător. Der. spălat, adj. (curăţat cu apă; îngrijit, dichisit); spălat, s.n. (spălare); nespălat, s.m. (murdar, soios); spălător, adj. (care spală; s.n., cîrpă de bucătărie; s.n., lavabou); spălătoare, s.f. (lighean, vas de spălat); spălătoareasă (var. spălătoriţă), s.f. (femeie care spală rufe); spălătorie, s.f. (s.f. (încăpere de spălat rufe); spălătură, s.f. (spălat; lături); spală-varză, s.m. (fanfaron); spălăci, vb. (a spăla prost, de mîntuială; refl., a-şi pierde culoarea, a se decolora), cu suf. expresiv -ci (după Puşcariu, Dacor., III, 678, de la un lat. *experlavicāre); spălăcitură, s.f. (obiect decolorat; lături); spălăcioasă, s.f. (plantă, Senecio vernalis), transpunere a it. spellicciosa (Candrea), sau a numelui ştiinţific.
(Dicţionarul etimologic român)

spălá vb., ind. prez. 1 sg. spăl, 3 sg. şi pl. spálă; conj. prez. 3 sg. şi pl. spéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spăláre s. f., g.-d. art. spălării; pl. spălări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SPĂLÁ vb. 1. (reg., mai ales în Transilv.) a (se) la. (S-a ~ pe corp.) 2. (reg., mai ales în Transilv.) a la, (reg.) a zoli. (A ~ rufele cu leşie.) 3. a scălda, a uda. (Marea ~ ţărmul.)
(Dicţionar de sinonime)

SPĂLÁ vb. v. eroda, ispăşi, izbăvi, mântui, parcurge, pedepsi, purifica, răscumpăra, răzbuna, roade, salva, săpa, străbate, traversa.
(Dicţionar de sinonime)

SPĂLÁRE s. 1. spălat, (reg.) lăut. (~ pe cap.) 2. spălat, spălătură, (înv. şi reg.) spălătorie. (La prima ~ a rufelor.)
(Dicţionar de sinonime)

SPĂLÁRE s. v. erodare, eroziune, roadere, săpare, şiroire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spa spal spala spalar

Cuvinte se termină cu literele: re are lare alare palare