spartă dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPART1 s.n. 1. Spargere. 2. (Pop.) Sfârşit, încheiere a unei activităţi. ♢ Expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate. – V. sparge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPART2, -Ă, sparţi, -te, adj. 1. Prefăcut în bucăţi, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. ♢ Expr. (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult şi cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăţi mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răguşit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălţăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPART ~tă (~ţi, ~te) înv. (despre oştiri) 1) Care este împrăştiat. 2) (despre obiecte) Care este prefăcut în cioburi; sfărâmat; crăpat. /v. a (se) sparge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

a ajunge la spartul târgului expr. a ajunge prea târziu (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea o chintă spartă expr. (intl.) 1. a nu avea logistica necesară pentru executarea unei acţiuni ilicite. 2. a nu dispune de suficienţi oameni pentru desfăşurarea unei acţiuni ilicite (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

chintă spartă expr. 1. (cărt.) siută de cinci cărţi din care lipseşte una. 2. (intl.) ghinion. 3. (intl.) acţiune fără şanse de reuşită. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

spart s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut uşor ~.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. găurit. (O cratiţă ~.) 4. forţat, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 5. v. jefuit. 6. străpuns. (Front ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SPART adj. v. bătut, biruit, distrus, hârâit, hârâitor, împrăştiat, înfrânt, învins, nimicit, răguşit, risipit, rupt, sfărâmat, sfâşiat, spintecat, uzat, zdrobit.
(Dicţionar de sinonime)

SPART adj., s. v. cheltuitor, risipitor.
(Dicţionar de sinonime)

SPART s. 1. v. spargere. 2. v. despicare.
(Dicţionar de sinonime)

SPART s. v. împrăştiere, încetare, risipire, sfârşit, terminare.
(Dicţionar de sinonime)

SPÁRTĂ s. v. alfa, drob, drobiţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spa spar spart

Cuvinte se termină cu literele: ta rta arta parta